Calul (Equus caballus) este un mamifer erbivor copitat de mărime considerabilă, fiind una dintre cele șapte specii moderne ale genului Equus.
Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul Perissodactylia, Familia Ecvideelor.
Corpul este zvelt, iar gâtul este puternic și poartă o coamă.
Trunchiul, cu piept lat, se sprijină pe patru membre lungi, musculoase,
puternice, terminate cu câte un deget învelit în copită. Incisivii sunt
îndreptați oblic înainte. Deoarece se tocesc, pe suprafața incisivilor
apar ornamentații, după care se apreciază vârsta animalului. Caninii
sunt mici. Între canini și premolari se afla bara cornoasă. Măselele
sunt late, cu creste de smalț. Este folosit pentru călărie, dresaj (cai) .
Reconstituirea evoluției calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor. Strămoșul îndepărtat al calului, Propalaeotherium, era un animal de mărimea unui câine,
având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai
unul, celelalte fiind atrofiate), ce trăia în păduri, hrănindu-se cu
frunze. Într-o perioadă de timp de aproximativ 50 de milioane de ani,
calul devine animalul ierbivor, cu forma și mărimea din zilele noastre,
atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fugă. Evoluția
calului s-a putut urmări în mod deosebit în America de Nord.
Această evoluție are loc treptat, fiind documentată de fosilele
descoperite. Astfel, procesul de evoluție a calului începe din perioada eocenă, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urmă. Strămoșul calului din aceea perioadă era Hyracotherium numit de unii și Eohippus, care se hrănea cu frunze și fructe din pădure. Mărimea sa era de 20 de cm înălțime la umăr. Hyracotherium
se deosebea mult de calul de azi: era de mărimea unei vulpi sau
căprioare, avea spinarea încovoiată, gâtul, botul și picioarele erau
scurte, piciorul era asemănător labei de câine (cu degete), craniul și
creierul erau mici.
În urmă cu circa 50 de milioane de ani urmează un proces lent de evoluție, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hrănirea mai variată, ce determină o modificare a dentiției. Din Orohippus ia naștere forma următoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus.
Dinții devin mai tari și mai bine fixați, fapt explicat prin schimbarea hranei datorită schimbării climei din America de Nord (climă uscată), prin reducerea zonei pădurilor și apariția stepei, strămoșul calului adaptându-se la vegetația specifică de iarbă a stepei.
Bine ati venit , iubitori ai animalelor! Acesa este blogul grupului ::.::FriendsWithAnimals::.:: ! Aici va veti putea adopta propriul animalut si puteti avea grija de el! ca sa nu mai zic ca puteti sa va imbogatiti cunostiintele , citind despre animalele preferate si rasele lor .
vineri, 18 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu